Tare-n gură

1 Decembrie 2008

Da, eşti cea mai tare-n gură dintre toţi. Nimic nu-ţi convine, nimeni nu are dreptate, nimeni nu gândeşte aşa de bine ca tine, toată lumea greşeşte. Mai ales EL. El, pe care stai cu gura că „n-ai făcut aia”, „când faci aia”, „d-alea de ce n-ai luat”, „d-alea de ce ai luat atâtea”. Când te întreabă câte pâini să ia, îi răspunzi concis: una-două. Păi.. 1 sau 2?! Şi el te iubeşte, şi nu te contrazice, şi ia una-două pâini. „Iubi, mă iubeşti?”, îl întrebi. „Sigur că da, iubire”. „Arată-mi”. Şi acum trebuie să ia omul ursul la trântă şi să scoată romantismul la comandă, de unde de ne-unde, c-o fi obosit sau nu, el tot de proaspăt e. Şi trebuie să înşire la tandreţuri, şi la gesturi frumoase, şi să mai scoată şi un buchet  roşu şi proaspăt de trandafiri din cur sau de unde-o fi că nu te interesează, eventual să fie şi David Copperfield să aibe pregătită o şampanie la rece cu un inel frumuşel pe fundul paharului. Şi ai observat, că dacă nu e aşa obosit, tandreţurile astea au efect pozitiv asupra lui? E posibil să-l excite. Şi vrea să-l.. iubeşti şi tu. Dar de data asta cum vrea el. Şi invariabil, te întorci cu spatele: „lasă-mă, iubi, că n-am chef de prostii, vreau doar să-mi demonstrezi că mă iubeşti”. Şi el rămâne ca prostul, cu pantalonii să-i spargă, uitându-te la ceafa ta insensibilă.

Păi ‘tu-i mama ei de treabă, tu de ce nu-i arăţi că-l iubeşti? Dacă tot eşti tare-n gură, ia ia-i-o în gură şi iubeşte-l aşa cum vrea el. Că durează mult mai puţin dovada ta de dragoste decât a lui. Şi ai şi recunoştinţa lui veşnică.

Multă multă m..dragoste,

Horney Priam