Moartea pasiunii, părul.. jos

1 August 2008

Când te cuplezi cu cineva, i-a plăcut de tine ŞI pentru că i-a plăcut cum arătai. Ai făcut impresie ŞI pentru felul în care erai îngijit/ă, îmbrăcat/ă, parfumat/ă. Dacă ai ajuns la a face dragoste/amor/sex, ai generat pasiune, dorinţă, speranţa de plăcere. Exact, speranţa de plăcere, adică se aşteaptă la încântare, gâdilare, plăcere, primită prin toate simţurile posibile: să adulmece un parfum discret, chiar dacă de săpun, să pipăie o piele fină, îngrijită, să audă o gâfâială discretă, uşoară, în ureche, să guste nişte buze dulci, moi, şi să vadă un corp frumos, îngrijit.

Nu toţi fac amor cu ochii închişi, sau pe întuneric. Astfel, privirea îţi întâlneşte prima dată ochii. Îi place să te vadă cum închizi ochii când buzele răsuflă pe piept. Când coboară către abdomen, îi place să-ţi vadă pieptul cambrându-se, coastele ieşind în afară, abdomenul retrăgându-se, pielea ridicându-şi firişoarele de păr. Sunt semne care îi spun partenerului că face bine ce face. Aşa are satisfacţie proprie, că provoacă satisfacţie.

Deja curajul luat, ajunge la momentul mult aşteptat de tine. Ajunge acolo, jos. Acolo trebuie să fie momentul de maximă satisfacţie, de maximă dăruire, de maximă plăcere. Numai faptul că te sărută acolo înseamnă că ţi se dăruie pe deplin. Şi o claie de păr, lung şi creţ, care nu face decât să se ude şi să se adune în smotoace aspre şi greţoase, îi taie avântul, îi moare pasiunea, îi demolează dăruirea, ajungând până la a anula întâlnirea.

Acolo jos, în locul secretelor şi dorinţelor ascunse, îţi trebuie pielea cea mai fină, grija cea mai mare. Pentru EL, părul tuns scurt acolo jos este benefic sexului oral, în primul rând că se întâmplă. În al doilea rând, buzele nu îl mai freacă şi pasiunea depusă este mai mare, EL ajungând la o erecţie mai mare şi la o satisfacţie implicit mai mare. Pentru EA, părul epilat şi pielea fără iritaţii invită efectiv la sărutare. Pielea trebuie să fie fină ca piersica. Nu ca piersica, ci ca nectarina.

Astfel, ce se va întâmpla jos va fi un adevărat dezmăţ şi îţi vei aminti cu plăcere de momentele întâmplate numai datorită faptului că ai binevoit să te îngrijeşti jos.

Multă multă m..dragoste,

Horney Priam

Anunțuri

Lasă minorii în inocenţa lor

1 Iulie 2008

Nu te bucura la minori. Sunt copii. Sunt inocenţi. Sunt puri. Nu sunt încă pe deplin dezvoltaţi, şi încă ne-experimentaţi. A le smulge virginitatea e ca şi cum ai mânca fructe necoapte. Nu ştiu să mângâie, să sărute, să se mişte. Lasă-i să se gândească la teze, la alegerea facultăţii, la petrecerea de bacalaureat unde poate se vor cupla cu jumătatea vieţii lor… Lasă-i să asculte muzică, să vadă Ice Age, să-şi pună postere cu Rihanna pe uşa şifonierului, să-şi aleagă o husă nouă şi şucară pentru telefon, să-şi „tragă” bascheţi noi şi frizuri interesante.

Crede-mă, au de trăit o copilărie, au alte gânduri, alte visuri, nu-i pângări cu obsesiile tale murdare. Lasă-i să-şi descopere singuri identitatea sexuală cu cei de vârsta lor, să descopere farmecul primului ţinut de mână, al primului sărut şi al conştientizării „am prieten/ă”. Lasă-i să-şi consume între ei prima dragoste, aşa cum se pricep ei, aşa frumos şi pur cum pot ei. Lasă-le naivitatea neatinsă, nu profita de ea, nu intra cu cizmele în sentimentele lor de copii, pentru că îi vei pângări şi le vei distruge copilăria.

Şi pe de altă parte, ce poţi face cu ei? Decât puşcărie…

Multă multă m..dragoste,

Horney Priam


Povestea pulei

1 Iunie 2008

de Ion Creangă

Amu cică era într-un sat un ţăran. Şi ţăranul acela a ieşit odată în ţarină să samene nişte păpuşoi. Şi cum semăna el, tocmai atunci s-a nimerit să treacă pe-acolo Hristos şi cu Sfântul Petrea. Hristos să nu tace molcum şi să-şi caute de drum?
– Da’ ce semeni acolo, om bun? întrebă el.
– Ia, nişte pule semăn, răspunse ţăranul cu obrăznicie.
– Pule ai zis că semeni, pule să dea Dumnezeu să se facă, zise Hristos, blagoslovind semănătura din treacăt cu amândouă mâinile, şi apoi se tot duse în drumul său cu Sf. Petrea, care nu-şi putea stăpâni mierarea de cuvintele ce auzise că au eşit din gura lui Hristos, pentru că niciodată nu mai vorbise Mântuitorul aşa de buruenos.

Ţăranul, după ce mântui de semănat se întoarse acasă. Apoi, la vremea prăşitului a venit de a prăşit păpuşoii după rânduială şi iar s-a întors acasă. Dar când vine la cules, ce să vadă? În loc de păpuşoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru drăgălete de pule, care de care mai îmbojorate, mai dârze şi mai răsbelite!
– Ptiu! drace, iaca ce s-au ales de muncuşoara mea de toată vara, zice ţăranul, scărpinându-se în cap şi trântind cuşma de pământ cât ce putu. Asta n-am păţit-o de când m-a făcut mama… ‘tu-i maţele aerului! – Ei, ei! Amu ce-i de făcut? – ‘Tu-i-aş descântecul celui cu blagoslovenia, că pocit a mai fost la gură.
Şi cum şedea ţăranul uimit, numai iacă ce trecea pe-acolo un potâng de babă.
– Bună-vremea, om bun, zise ea.
– Să-mi bag genunchiul în vâjoiul cui ştiu eu, mătuşă, zise ţăranul îndrăcit de năcaz…
– Dar ce, Doamne iartă-mă eşti aşa măşcărăgios, măi omule, zise baba posomorâtă. Nu ţi-i oarecum să vorbeşti aşa, de faţă cu o bătrână ca mine?
– D-apoi cum să mai vorbesc şi eu, mătuşă, când vezi cum s-a făcut Dumnezeu râs de muncuşoara mea. Da’, la sărăciea în care mă găsesc, pule-mi trebuiesc mie? Uite colo pe ogor, ş-apoi mai zi şi dumneata dacă ai ce…
Când se uită baba pe ogor, îşi pune mâinile în cap de ce vede… pule şi iar pule, belite şi răsbelite, în toate părţile.
– Vai de mine şi de mine, nepoate! Asta încă-i una.
– Ba dac-ar fi numai una, ce ţi-ar fi, mătuşă! Dar aşa sunt sute şi mii de mii, în cur să le ţii!.. ‘Tu-i aşa şi pe dincolo că nu ştiu ce să mai fac. Îmi vine să mă spânzur, nu altceva.
– Ia las’, nepoate, zise baba uitându-se cu jale la pule… De unde ştii c-aista nu-i un noroc de la Dumnezeu pentru dumneata?
– Norocul aista să nu-l mai dea Dumnezeu nici duşmanilor mei, mătuşă, dar unde s-a mai auzit o chiznovăţie ca asta – să mănânci pule în loc de păpuşoi! Ia învaţă-mă şi dumneata ce să fac? căci pe mine nu mă mai ajunge capul.

Stă ea baba oleacă pe gânduri şi apoi zice:
– Nepoate, eu te-aş învăţa ce să faci ca să te desfaci de dânsele răpede-răpede şi să scoţi bani înzăcit şi însutit decât pe păpuşoi, dar ce mi-i da?
– Ce spui, mătuşă? Învaţă-mă, că ţ-oiu da ce mi-i cere şi un vrav de pule pe deasupra…
Când a auzit baba de pule, i-a zvâcnit inima… căci îi curgea ochii după dânsele, când le vedea aşa de zdravene şi bârzoete…
– Apoi eaca ce să faci, nepoate: încarcă-le în car şi le du la târg că ai sa le vânzi ca chiperiul. Dar mânca-te-ar norocul să te mănânce, acum trebue sa las ruşinea laoparte şi să te învăţ cum ai să înveţi pe cumpărători a le întrebuinţa.
– Că bine zici, mătuşă, ia spune-mi, rogu-te!
– Când a fi să le vie dor de pulă, s-o şuere cum şueri oile la strungă… şi atunci, numai să-ţi poată curul… Iară când s-ar sătura de ea, să zică ho! ho! haram nesăţios. Şi atunci pe loc se moae şi te descotoroseşti de dânsa.
Şi drept dovadă, baba îşi înfăşcă o mătrăgână, care era mai mare, de pe un strujan, şi începe s-o pue în lucrare cum se cade… ţăranul a încremenit, când a mai văzut şi asta…
– Dar de unde ai aflat meşteşugul ista, mătuşă? zise el cu mierare.
– Hei, hei! nepoate, pe unde culege dracul surcelele, eu am tăiat lemne… Nu mă mai întreba cum, şi zi bogdaprosti că ţ-am deschis ochii ce să faci…

Ţăranului atâta i-a trebuit. Dă babei ce-i făgăduise, apoi se duce acasă, îşi pune scoarţele la car şi-l înfundă bine, înjugă boii, se întoarce la ogor, încarcă un car zdravăn de pule – şi la târg, băete, cu dânsele la vânzare.
– Hai la pule, hai la pule! Pule zdravene şi tari pentru jupânese mari…
O cucoană văduvă, auzind aşa vorbe din gura ţăranului, trimite o slujnică să-l cheme la dânsa ca să-i dea un colb…
Slujnica se duce şi cheamă pe ţăran. Şi cum vine ţăranul, cucoana îl şi ia la trei parale, zicând:
– Dar bine, măi ţărane, ce porcării spui pe lângă cerdacul meu, că te mănâncă mama dracului! Acuş te pun la scară şi-ţi trag o bătae, de te-or duce cu cerga acasă… Înţeles-ai?
– Apoi, da, milostivă cucoană, zise ţăranul scărpinându-se în cap. Să ierte cinstita faţa dumneavoastră, ce să facem? Ia nişte pule ni-a dat Dumnezeu şi le-am adus şi noi la târg, să vedem, ne-om putea prinde ceva parale pe dânsele, că ne mănâncă şi pe noi o mulţime de angării şi de nevoi de tot felul…
– Măi, ţărane, eşti nebun, ori cum eşti, de vorbeşti pleve de faţă cu mine?
– Ba ferească Dumnezeu, cinstită cucoană, vorbesc vorbe sănătoase, săracul de mine! Iacă să vă aduc una ca s-o vedeţi, dacă nu mă credeţi…”Tu-i-aş praznicul cui le-a plămădit, că m-a făcut să intru în dihonii cu lumea din pricina lor. Încaltea dacă-ar fi de partea femeească, le-aş ţine pentru mine, dar aşa…”
Şi odată se duce la car şi alege un ştiulete de puloiu, care era mai mare, şi cu dânsa deadreptul în casă la cucoană.
– Iacă, cucoană, şagă-ţi pare dumitale asta? acum pe ce s-a dus munculiţa mea de toată vara? Ş-apoi dumneata mă mai înghii şi cu bătae, că pesemne nu-s eu destul de bătut de Dumnezeu! „Tu-i-aş patruzecile cui ştiu eu să-i fut, că au început a mă lua lumea de nebun…”
Cucoana vedea acum că ţăranul are dreptate, şi se face a se uita într-o parte, dar tot trăgea cu coada ochiului şi la cinstita pulă din când în când.
– Bată-te focul să te bată, măi ţărane, că ticălos mai eşti!… Ş-apoi cum s-ar face ca s-o poată cineva întrebuinţa, când ar vre? Nu-i vorbă, că mie una nu-mi face trebuinţă. Dar tare mă mier şi eu de aşa comedie!
– Cum să se face, cucoană! Să ierte cinstita faţă a dumneavoastră ia, când vine cuiva pofta de dânsa, o şueri de câteva ori, cum şuerăm noi oile la strungă, ş-apoi atunci, ţine-te la frecuş – cât ce-i pute, că las’ dacă m-a da de ruşine. Iară când te-i mulţimi şi-i vrea să te lese de frecuş, să strigi la dânsa ho! ho! Haram nesăţios!
Şi atunci îndată numai ce-o vezi că se trage înapoi frumos, ca şerpele la lapte dulce… Şi pe urmă, de câte ori ţi se scoală… tot aşa să faci. Şi dacă nu te-i mulţămi, atunci să mă blastemi pe mine.
– Bată-te pustiea să te bată, mojic măscărăgios, c-al dracului mai eşti, zise cucoana, care începuse a se mai deprinde cu vorbe de măsa… Ia ieşi oleacă afară din odae, ş-apoi te-oiu chema eu acuş, că avem oleacă treabă.

Ţăranul tace molcum şi ese. Iară cucoana, drept cercare, începe a şuera nătărânga, şi atunci cinstita pulă face zbârc! în pizda cucoanei! Vorba ceea: găina bătrână nu se spărie de pula groasă.
Şedea, sărmana, cum şede mielul la ţâţa oaei, până ce se satură de supt. Cucoana era de cele mai tartose!

Strâmtă-n pizdă, tare-n şele,
Crască pula din măsele,
Că-i cam iute la oţele!

În sfârşit după ce s-a săturat cucoana bine, apoi zice încetişor: ho! ho! haram nesăţios! pula atunci pe loc s-a muiet şi foflenchiu! cade jos… Cucoana îndată o rădică cu mare sfinţenie şi o pupă drept în bot… Apoi strigă pe ţăran în casă şi luându-l cam pe departe, zice:
– Şi cam cum s-a întâmplat de ai tu blăstămăţii de-aiste, măi ţărane?
– Cum să se-ntâmple, cucoană? Ia mai astă primăvară, sămănând păpuşoi în ţarină, a adus dracul – că mai bine n-oiu zice – doi oameni pe acolo. Şi unul din ei m-a întrebat ce semăn? Eu nu-mi stăpânesc gura? M-a împins păcatul să răspund în ciudă că pule semăn, să iertaţi dumneavoastră! Şi atunci el pocit la gură sau naiba îl mai ştie cum a fost, a blagoslovit cu amândouă mânile spre ogorul meu din treacăt, zicând: „Pule să dea Dumnezeu să se facă”. Şi cum vedeţi dumneavoastră, pule s-au făcut, fără ştirea lui Dumnezeu. Şi pula mea şi trei bani, ş-o căruţă de jidani, să ierte cinstita faţa dumneavoastră.
– Dar bine le mai zici pe nume, mânca-le-ai pe ceea lume!
– Apoi, da, cucoană, dac-aşa le cheamă, cum hastă pulă să le mai zicem?
– Măi omule, oare nu cumva acela a fost Hristos şi cu Sfântul Petru? Că numai ei sunt aşa făcători de minuni…
– D-apoi, da, cucoană, mai ştiu eu cine să fi fost? Dumnezeu ori dracul, să-i bag în pchizda mâne-sa, că mai bine nu le-oiu zice, să ierte cinstita faţa dumneavoastră, că ştiu ca mi-a făcut-o bună…
– Dacă-i aşa cum spui tu, măi ţărane, apoi eu cred ca tot Hristos a fost. Şi de-aceea, hai să-ţi cumpăr şi eu una, spre aducere aminte de anul când s-au făcut pe ogoară de cele care spui tu… că după mine aista-i semn de belşug.
– Pule, vrei să zici, cucoană.
– De-acelea, mânca-le-ai să le mănânci, că mult le mai porţi prin gură.
– Apoi da, dac-aşa ni-i deprinsă gura, ce să facem? Iertaţi şi dumneavoastră! Dar şi dac-a fi după vorba dumitale, cucoană, apoi mult stau eu şi mă mier de Dumnezeu. Ce dracul? N-are el altă treabă decât numai se-apuce de făcut pule pe ogoarele oamenilor! Doamne, iartă-mă, dar pulos trebuie să mai fie şi Dumnezeu acela, de-i plac aşa de mult pulele! Însă mai ştii păcatul? Oiu face şi eu ca dumneata, cucoană. Poate a vrut Dumnezeu să se cace cu bani în punga mea, că de mult şade pustie – frântă de para n-am la sufletul meu.
– Ei, ce zici, cucoană, iei-ţi una ori ba? – că mă prea întârziu cu iarmarocul.
– Apoi ce mi-i cere tu pe scârnăvia asta, zise cucoana, făcându-se că i-i greaţă oarecum… Vorba ceea: dee-mi-o Dumnezeu, dar nu-mi trebueşte.
– Apoi ce să-ţi cer, cinstită cucoană! Ca să nu ne sbatem, mi-i da cinci sute de lei în capăt şi pace bună.
– Ce-ai spus? Cinci sute de lei? Dar ştii că eşti de duh, măi ţărane!
– Apoi, da, cucoană, mult mi-au asudat şi mie coaele, pân-am prăşit atât amar de pule, şi le-am adus în halul ista, cum le vezi… şi dacă de la una ca dumneata nu m-oiu chiaburi, apoi de la ţărance de-a noastre ţi-ai găsit să mă pricopsesc? Că ele ar voi să le dai câte-o teştea de pule de-o para şi câte-un vraf pe deasupra… Aşa-i la noi la ţărani, băga-mi-aş, Doamne iartă-mă, să-mi bag! Să iertaţi de vorba ceea proastă!
– Măi, ţărane, dar trei sute de lei nu ţi-i deajuns?
– Nici o leţcae mai puţin, cucoană.
– Patru sute, măi.
– Nu se poate, cucoană.
– Nici 450?
– Ba nici 499 de lei şi 39 parale. Nu te mai pune şi dumneata, cucoană, pentru 50 de lei. Fă-mi încaltea o saftea să nu mai stea c-ai să ai bunătate de pulă, de mi-i pomeni, şi mi-i îndrepta şi la alte cucoane de-a dumneavoastră.
– Hai, na-ţi 500 de lei, zice cucoana. Dar nu cumva să te obrăzniceşti să spui cuiva că mi-ai vândut mascarale de-aiestea, c-apoi al tău e dracul. Înţeles-ai?
– A… da! cucoană, d-apoi eu grija asta o am, păcatele mele?

În sfârsit, cucoana dă 500 de lei, îşi ie pula – şi ţăranului pe ici i-i drumul, se duce-n treaba lui să vândă cum a puté şi pe celelalte pule. Dar pule de-ar avé, despre asta nu se mai plânge el acum. Vorba ceea: calul bun din grajdiu se întreabă.

Dar ce mai atâta vorbă. Cum s-a dus ţăranul, cucoana cea paşnită şi spăşită face o cutie de argint poleită cu aur, împodoleşte sfânta pulă în bumbac, stropit cu arome, o aşază ş-o încue în cutie ca pe un odor nepreţuit, ia cheea la sine, şi când îi venea haghiţele se aşeza gospodăreşte pe treabă, îşi astâmpăra pofta, şi că mai ba să-i duca dorul, sau să umble pe apucate, ca până atunci. Se închipuluise biata cucoană câte se poate de bine pentru bătrâneţe.

Amu, într-una din zile, iaca ce vine popa de pe moşia cucoanei s-o roagă de toţi Dumnezeii să-i boteze un copil. Cucoana, ca să nu strice hatârul popei, pune caii la căruţă şi se duce cu dânsul în sat să-i boteze. Şi după ce-i botează copilul, rămâne la popa la masă în acea zi. Şi la masă luă şi cucoana mai mult un păhăruţ două de vin, cum îi treaba oamenilor: ba ia poftim luaţi-l măcar până la brâul preotesei, ba, atâta rău să fie! Pe cucoană o ia vinul de cap, şi pe loc îi şi vine pofta de pulă… Ei! Ei! ce-i de făcut? Dă cucoana să se ducă acasă, popa şi cu preoteasa n-o lasă.
– Ai să mâi la noi în astă noapte, cumătriţă, ziseră ei, că doar nu-ţi plâng copiii acasă.
În sfârşit, cucoana scăpără de dor de pulă…
– Cumătre părinte, zise ea de la o vreme, dacă nu mă lăsaţi să mă duc, ţine cheea asta, şi fă bine sfinţia ta de te du acasă la mine, deschide lădoiul de lângă patul unde dorm eu, scoate de-acolo o cutie de argint şi mi-o adă-ncoace, că-mi trebuie ceva dintr-însa: chiţibuşuri de-a noastre, ştii, cum îi treaba femeilor…
Popa, chitind că-s nişte daruri pentru preuteasa, pe dată şi porneşte călare.
Şi ajungând pe la amează, în mijlocul verii, şi da inima din popă de căldură. Când pe la mijlocul drumului, trecând prin marginea unei păduri, stă la umbra unui copac pletos să se răcorească oleacă. Şi cum sta de se răcorea, îi dă dracul în gând să umble în cutie şi să vadă ce-i acolo? Suceşte el cutiea, o învârteşte şi nu ştiu cum face c-o deschide. Şi când se uită înăuntru, ce să vadă? Vede coşcogemite măscara, învelită în bumbac stropit cu aromate… Atunci popa cuprins de mierare, începe a şuera. Şi cum se mira el şuerând, pula face zmârc! în curul popei… Popa atunci începe a răcni şi zice: Doamne, izbăveşte-mă de vrăjmaş! Nu lăsa pre robul tău de batjocora diavolului! Că ţie unuia am slujit şi afară de tine pre altul nu ştiu. Dar toate erau în zadar. În sfârşit, dacă vede popa şi vede că nu mai este scăpare, scoate bârnetul de la izmene şi cu un capăt îl leagă de copac, iar cu celalalt capăt de bârnet, leagă pula cum poate, şi unde nu începe popa a se smuci şi a cotigi în toate părţile, cum se smucesc boii la tânjală, când trag ceva din greu, dar nu era chip… Se roagă el popa, răcneşte el popa, cârneşte el, popa, dar nu-i nădejde de scăpare, c-o dat peste pulă mare.

În sfârşit oleacă de nu era să iasă sufletul din popă; când noroc de la Dumnezeu, eaca o vacă, pe care o pălise strechia, cât pe ce erea să dee peste dânsul să-l zdrobească. Atunci popa, de spaimă, începe a striga desnădăjduit: ho! ho! haram, mânca-te-ar lupchii să te mănânce! Vaca dă în lături şi atunci numai eaca şi pula ese din curul popei!… Şi când se vede popa scăpat, o şi croieşte la fugă prin pădure ca un nebun, lăsând şi cal şi cutie şi bârnet şi preuteasă şi cucoană şi tot, şi se va mai duce în toată lumea. Şi dus a rămas şi până în ziulica de astăzi.

Multă multă m..dragoste,

Horney Priam


Ghidul (de)punctării la femei

1 Mai 2008

În dragoste o singură regulă e valabilă. Să faci femeia fericită. În dragostea ta, toate faptele tale cântăresc la fericirea femeii. Puncte. Faci ceva pe placul ei, câştigi puncte. Faci ceva ce nu îi place, pierzi puncte. Nu primeşti nici un punct pentru ceva la care se aşteaptă. Cu părere de rău, astea sunt regulile.

Iată un scurt ghid al sistemului de punctare:

ÎNDATORIRI OBIŞNUITE
– Faci patul : +1
– ..dar uiţi pernuţa decorativă : -1
– Aşezi pătura peste cearceaful mototolit : -2
– Ieşi să cumperi ceva pentru ea : +5
– ..pe ploaie : +8
– ..dar te întorci cu bere : -5
– Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea : +1
– Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, dar nu era nimic : 0
– Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, şi era ceva : +5
– ..îi tragi una cu făcăleţul : +10
– ..era căţelul ei : -20

EVENIMENTE SOCIALE
– Stai alături de ea tot timpul petrecerii : 0
– Stai alături de ea un timp, după care mergi la o vorbă cu o colegă : -2
– ..pe colegă o cheamă Tina : -10
– ..Tina, dansatoarea : -20
– ..Tina are silicoane : -80

ANIVERSĂRI
– O scoţi la cină : +2
– O scoţi la cină, şi nu este un club sport : +3
– Ok, e un club sport : -2
– ..şi e noaptea cu bufet suedez : -3
– E un club sport, noaptea cu bufet suedez, iar pe faţa ta sunt pictate culorile echipei preferate : -10

SEARA ÎN ORAŞ
– O scoţi la film : +1
– O scoţi la un film care îi place ei : +3
– O scoţi la un film care nu-ţi place : +6
– O scoţi la un film care îţi place ţie : -2
– ..se numeşte „Robocop” : -3
– ..ai minţit că era un film despre orfani : -15

CONDIŢIA FIZICĂ
– Ai făcut burtă : -15
– Ai făcut burtă, dar te antrenezi să îţi revii : +10
– Ai făcut burtă şi treci la cămăşi şi pantaloni mai largi : -30
– Spui, „Nu contează, şi tu ai” : -8000

MAREA ÎNTREBARE
– Ea întreabă: „M-am îngrăşat?” : -5 [Da, pierzi puncte indiferent de răspuns]
– Eziţi cu răspunsul : -10
– Răspunzi, „..Unde?” : -35
– Orice alt răspuns : -20

COMUNICARE
– Când vorbeşte despre problemele ei, te arăţi interesat : 0
– Asculţi, > 30 minute : +50
– Asculţi, > 30 minute, fără să te uiţi la TV : +500
– Ea îşi dă seama că de fapt ai adormit : -4000

Multă multă m..dragoste,

Horney Priam


Nu viola, convinge

1 Aprilie 2008

Violul este unul dintre cele mai josnice acte pe care le poate face animalul din tine. Nu fii mândru cu asta. Nu te lăuda cu aşa ceva. Ai observat un câine când îşi termină violul, cum pleacă cu capul jos, s-o şteargă repede, fără să i se simtă lipsa? Până şi lui îi este ruşine.

Nu este nimic onorabil într-un viol. A viola o persoană mai slabă decât tine e doar laşitate. E ca şi cum ai viola un copil, sau o oaie, sau o pisică. Ţi-ar plăcea să te trezeşti că un sex mai tare decât al tău te bagă în boscheţi, fluturând un cuţit prin faţa ochilor şi penetrându-ţi orificiile fără ca măcar să te ungă? Şi să-ţi mai dea şi câteva ciomege în faţă, să te umple de sânge, vânătăi şi lacrimi. Să simţi cum ţi se rup găurile, cum muşchii ţi se dilată forţat de la pickhammer, care e aspru ca un şurub într-o nară. La puşcărie este cel mai probabil că poţi să trăieşti aceste simţăminte de dragoste.

Aşa cum ţie nu-ţi place, nici altuia nu-i place. Rata de satisfacţie ştii şi tu că este foarte mică. Atât a ta, cât şi a victimei. Niciodată unui violat nu-i va plăcea ce-i faci. Iar tu, decât să strici viaţa unui om, a unei familii, doar pentru dorinţa egoistă de a avea o posesie, mai bine ţi-ai cumpăra reviste de specialitate şi te-ai masturba în linişte în casă. Dacă ai fetiş cu violenţă, masturbează-te dându-te cu capul de pereţi. Sângele e garantat.

Dar ia fii cool şi îmbracă-te frumos, parfumează-te, aranjează-te, ia nişte lecţii de bune maniere, şi ieşi la agăţat. Agaţă, demonstrează-ţi calitatea umană, fă-te plăcut, capătă încrederea şi n-o înşela. Garantat vei avea parte de secs de mai multe ori decât în viaţa de dinainte. Şi s-ar putea să primeşti şi ceva mângâieri drept răsplată…

Multă multă m..dragoste,

Horney Priam


Mărimea contează

1 Martie 2008

Vulpea zice că strugurii sunt acri. Aşa şi cei cu ciocănelul mic, zic că mărimea nu contează. Surpriză: mărimea contează. Observă când ieşi din apa mării, cu slipii lipiţi de piele, la ce reacţii au doamnele. Dacă n-au ce vedea, nici nu are rost să te mai duci seara la discotecă. Vei fi ignorat de toate meduzele plajei. Ele au venit să fie zdruncinate zdravăn, să-ţi simtă taurul furibund rupându-şi coarnele în pântecul lor, să le spargi piatra din rinichi, să le cauterizezi jumătatea de uter deja extirpat, sau să le scoţi tutunul din plămâni. Şoricelul tău abea respiră prin părul pubian din care nici nu poate răzbate, şi nu are nici coadă. Degeaba te lauzi că e vioi şi se agită, abea ar ajunge pe cerul gurii, vrei să îl scuipe afară ca pe seminţe? abea ar trece de labiile mari, şi-ar da drumul de 2 ori în primele 3 minute după care s-ar ascunde obosit la umbra părului nebun..

Deci ..ba da. Mărimea chiar contează.

Multă multă m..dragoste,

Horney Priam


Iubeşte responsabil

1 Februarie 2008

Ai dat în sfârşit de un partener de ..pat. Uau. Ce cool eşti! Bravo. Ai captat atenţia cuiva, cuiva i-a plăcut de tine. Dacă a ajuns până la a se dezbrăca în faţa ta, de a te dezbrăca, de a te mângâia, de a te săruta, eşti valoros. Cineva ţi se dăruieşte. Pentru că meriţi. În opinia acelei persoane, TU MERIŢI! Meriţi dragoste, meriţi câteva clipe de amor, de dăruire, de goliciune intimă pe care nu oricine visează să o capete. Eşti norocos. Eşti Alesul.

Nu înşela aşteptările. Bolile transmisibile sexual pot ucide. Nu ucide. Protejează-ţi partenerul, protejează-te pe tine. Poartă prezervativ.

Multă multă m..dragoste,

Horney Priam